Hărmălaia din Hambar

Hambarul era un loc liniștit până într-o zi. Vacile mugeau, găinile cotcodăceau, oile behăiau, iar calul, calul tropăia tare ca să nu-l uite nimeni. Toți încercau să spună ceva — și nimeni nu mai auzea nimic.

Hărmălaia este povestea unei zile în care animalele au învățat, încet, să se asculte unele pe altele. Despre cum o singură pisică, mică și răbdătoare, le-a arătat că dacă tac, pe rând, fiecare poate fi auzit. Și că liniștea nu înseamnă tăcere — înseamnă spațiu pentru celălalt.

O carte cu mare relevanță pentru zilele în care copilul învață, în familie sau la grădiniță, să nu vorbească toți deodată. Fără morală, doar cu zâmbet.

„Atunci când toți vorbim, nimeni nu mai spune nimic.”